„Constructor, sculptor, pictor, decorator, Alexandru Ghildus are din toti acestia trasaturile care, intretesute, ne pun in fata unui reformator. Adevarata expozitie a artistului ar trebui sa fie permanenta si sa ocupe tot spatiul in care traim si in care avem nevoie de armonie, frumusete, respect si logica”.

(Radu Ionescu, 1988)

„Tăierea, polisarea şi apoi şlefuirea lavei de siciliu răcit – adică a sticlei – pretind decizia şi încordarea „spinozistă“ a unui şlefuitor de lentile. O astfel de etică profesională exemplară, venită dintr-o educaţie de analist al formelor, denotă opera de aproape două decenii, exprimată în sticlă optică, a designer-ului Alexandru Ghilduş. Artistul a ajuns, credem, un magister ludi al tăieturii în exigentul siliciu vitrificat.”

( Reli Mocanu - „Straluciri avide”, 2001)

„Sculptura lui Ghildus sfideazã legile fizicii însesi, asa cum sculptura clasicã le-a acreditat în mii de ani, si în afara celor trei dimensiuni cunoscute – înãltimea, lungimea si adâncimea – ea mai experimenteazã încã una, si anume profunzimea, care nu este o coordonatã a spatiului exterior, ci una a interioritãtii substantei. Artistul îsi cunoaste perfect materialul, îi stie spiritul si comportamentul, iar accentul pus pe dimensiunea lãuntricã a formelor, pe o anume dimensiune misticã a acestora, nu este o întâmplare sau un simplu citat al naturii substantei, ci o componentã voluntarã a creatiei, asumatã pe deplin si pregãtitã îndelung.”

(Pavel Susarã - „Dictionar plastic - Mãretia artelor decorative”,România literarã, 2003)